Ne chinuim să fim perfecți pentru cei din jur. Ne înfometăm pentru a fi destul de slabi să încăpem în hainele meschine din unele magazine la modă. Ne interzicem să fim noi cu adevărat, să ne prostim puțin , să fim distrați, pentru a nu ieși din comun, din ordinar. Ni se interzice să vorbim cu străin, apoi ni se spune că nu suntem populari. Sperăm să avem bani cu nemiluita, dar spunem că banul degradează omul. Trăim în dualitate, în lumină-întuneric, în bine-rău. Și totuși..de ce? Căci în esență, fiecare om în parte e și bun și rău, nu există oameni buni și răi. Chiar și oamenii buni fac fapte rele, și invers. De ce catalogăm un lucru ca fiind rău, când un alt om poate are nevoie de acel lucru să supraviețuiască. Nimeni nu spune că acum trebuie să te duci să omori un om pentru că nu există bine și rău. Nu. Faptul că binele și răul sunt în fiecare om ne arată misiunea noastră. Aceea de a ține în balans lucrurile rele cu cele bune. Și de aici sunt multiple concepte precum Karma sau Yin-Yang . Dar eu personal nu cred în ele. Cred doar că nu există oameni buni și răi. Și că cei ce sunt inocenți-ca-ușa-de-biserică ar trebui să mai meargă prin cluburi de noapte, iar cei ce locuiesc practic într-unul să mai iasă la suprafață și să ajute o bătrână să își căre papornițele în casă. Cum spuneam, ne chinuim să arătăm a ceva ce nu suntem, ba a persoană divină, perfectă, ce nu greșește niciodată, ba a prostituată de bar, ce dansează în poala a zeci de tipi cu bani. Când suntem cu totul altceva, original, dar ne e frică să recunoaștem, din cauza celor ce ne pot judeca. Dar noi, la rândul nostru judecăm fără a ne da seama, și nu ne gândim cum se simte persoana judecată. Să ne gândim, măcar odată la ceilalți. Să vedem cum se simt. Să vedem ..să vedem dincolo de perdeaua de fum de țigară ce ne înconjoară.
Printre rânduri-Dryden
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu